2014/11/07

Dezbateri fundamentale: Definitia succesului

Am urmărit o serie de documentare foarte bune despre criptografie (vi le recomand). O idee importantă este că la început trebuia să descriem pe larg obiectul care era subiectul mesajului transmis. De exemplu, dacă aș fi vrut să vă povestesc despre un pom aș fi desenat un pom. Acum scriu pom și știți despre ce este vorba. În timp hieroglifele s-au contras în ideograme și apoi în litere. Practic numărul de litere a scăzut constant. Am contras mesajele. Platon considera că toți pomii sunt instanțieri imperfecte ale ideii pure de pom. Mesajele sunt foarte centrate pe esențial, pe idee.

Deși e eficient la nivel de spațiu utilizat pentru mesaj, contracția comunicării la idei din ce în ce mai pure ne-a făcut să dezbatem din ce în ce mai prost. Foarte multe dezbateri nu mai urmăresc compararea unor măsuri sau valori, ci urmăresc să încadreze o idee la dreapta sau la stânga, în democrație sau totalitarism. Cuvintele astea par să economisească timp și să termine demonstrația logică, am demonstrat că o măsură este de dreapta/stânga deci este bună/rea. Sau am ”reușit” să demonstrez că o măsură este democratică/totalitară deci este benefică/dăunătoare sau morală/imorală. De fapt am ajuns să nu mai demonstrăm nimic prin aceste dezbateri pentru că pierdem infinit de mult timp să discutăm despre:
  • ce este democrația
  • ce este inclus în democraţie şi ce nu este inclus în democraţie
Dezbatem pe definţii. Toată dezbaterea se duce pe a include ideea sau adversarul într-o categorie care este aprioric rea sau bună. Cuvintele astea generice sunt atât de abuzate şi de des folosite încât eu sincer nu mai înţeleg ce înseamnă. Mai mult, cred că fiecare înţelege altceva prin democraţie, bine, libertate etc. Dezbaterile de genul ăsta ajung să se repete până la nivel de frază şi topică. Este un miracol dacă o dezbatere despre libertate nu o să conţină şi fraza libertatea mea se opreşte unde începe libertatea celuilalt... Deşi sună inteligent, această frază nu aduce prea multă informaţie la masă cât timp defineşte libertatea individuală în funcţie de libertatea individuală a altuia. Nu ştim dacă altul are acelaşi tip de libertate, sau o libertate complementară. Nu ne ajută cu nimic de fapt.

Ca test întreb orice grupă nouă de debateri dacă ar vota cu cineva care promite că rezolvă problema câinilor vagabonzi. Aproape toţi votează da. Pe urmă îi întreb ce au votat. "Rezolvarea", îmi răspund. Ce presupune rezolvarea nu îi mai interesează. Delegăm şi ascundem foarte mult sub cuvinte. Din cauza asta nu întrebăm cum şi de ce. Din cauza asta votăm cu "Nu ne vindem ţara", "Cheia e la tine" şi "Să trăiţi bine". Din cauza asta nu ne întrebăm de unde se vor mări pensile şi cum o să scadă taxele. În momentul în care am începe să întrebăm cum s-ar implementa o idee am distruge orice dezbatere politică actuală.

99% din români sunt "creştini". Asta înseamnă că cred în Dumnezeu, în Creaţie, în Biblie, în interpretarea literală a Bibliei. Susţin ei biserica? Se comportă omenos în societate? Sunt pro sau anti avort? Vor religie în şcoli? Nu ştim ce vor şi ce este mai bine. Ştim doar că 99% sunt creştini.

x% din români sunt eurosceptici. Vor ei desfiinţarea UE? Au probleme cu reprezentativitatea? Îi deranjează reprezentativitatea şi deficitul de democraţie? Îi deranjează birocraţia UE? Au probleme cu politica de liberalizare a pieţei gazelor? Ce înseamnă că sunt eurosceptici?

Definiţiile şi cuvintele cu înţeles specific ar fi trebuit să ne ajute să scurtăm comunicarea. Practic ele sunt un fel de scurtătură în gândire. Toată lumea vrea să fie o democraţie. Până şi statele totalitare ajung să se intituleze democraţii. Poblema apare când mergem pe scurtături care nu mai ştim unde duc sau de unde au pornit. Avem comunicare mai rapidă. Avem un cuvânt care descrie un întreg sistem de guvernare, dar acesta este folosit în atât de multe situaţii nepotrivite încât nu mai înseamnă nimic.

Şi invers este foarte comod ca cineva să fie: comunist, fascist, panicard verde, golan, băsist, antenist, atei-satanişti, pupători de moaşte, asistaţi social etc. Proteste de mii de oameni care strigă pentru Roşia Montană, anti-corupţie, anti-partide, anti-corporaţii, anti-privatizare sănătate, anti- confiscarea Revoluţiei, sunt reduşi la un cuvânt sau o frază. Românii care nu au putut vota în diaspora au fost "agitatori". E mai comod să clasifici denigrator decât să vezi ce vor ăia. Dacă începi să vezi ce vor ăia trebuie să gândeşti, să îţi pui probleme. Lumea ta este pusă sub semnul întrebării. Poate eşti forţat să le răspunzi articulat. Poate nu poţi. Poate ridică probleme legitime la care nu ai răspuns de pe poziţia ta. Mai bine îi pui într-o cutie, pui o etichetă pe ea şi speri să dispară. Doar că nu o să se întâmple asta. Dacă nu demontezi ideea, ea va reapărea, va evolua, va câştiga noi adepţi şi vei rămâne în minoritate.

Într-o dezbatere asigură-te că tu şi adversarul vorbiţi de acelaşi lucru. Încercă să nu faci dezbaterea pe definiţii. Tot ce ocupă mai mult de 10% din dezbatere nu mai ţine de definţii şi e un argument în sine. Dacă dezbaterea este prea mult despre dacă ceva este într-o categorie sau alta înseamnă că ceva este greşit. Dezbaterea trebuie să fie despre dacă a>b sau b>a, nu despre a sau b aparţin categoriei c.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

În afară de chestiile ilegale, poţi posta orice. Serios. Poţi să mă şi înjuri.